MAI TRECE INCA O TOAMNA

M-asez pe-o banca veche, sa sorb o ultima tigara,
Vantul imi poarta spre ureche, o armonie de chitara…
Tai fumul gros cu o privire cu radacini prinse-n trecut,
De-ai FI, n-ai fi o amintire, ci doar o palma si-un sarut.

Azi ma gandesc cu nostalgie, ca voi mai sterge inca un an,
Din viata mea si-asa pustie, prin care toate trec in van…
E liniste in jur, e noapte… Si strazile par poezii,
Dau iz de vin si mere coapte, nocturnelor melancolii…

Feresc o lacrima, strang ochii, pornesc in pasul fara graba,
Mai ratacesc la doua soapte, sub felinarele tarzii...
Frigul ma patrunde-n suflet, in abur gros pierd o suflare
Si simt cum dorul meu ma doare .

E liniste in jur, e noapte… Pe strazile de-acum pustii,
S-a intetit vantul de toamna si vuietul imi da fiori…
Iti spun ADIO, draga doamna,
Pana vei implini ...o alta toamna !

NIMIC LINISTITOR ...

Pe masura ce trec anii lumea este din ce in ce mai agitata si mai nervoasa. Totul trebuie facut repede. Nu mai este timp. Nici macar pentru rabdare.
Hai sa facem aia, hai sa dregem aia, sa mergem ca se intuneca.... numai scuze gasite aiurea pentru agitatie. Si am impresia nebuna ca oamenii in ziua de azi nu mai stiu ce inseamna sa stai locului. Habar nu au ce bine este sa stai in pat si sa adormi la televizor, macar de doua ori pe saptamana . Sa uiti de tot, de toti si de toate si sa te cufunzi in visare. Ceea ce ma ingrijoreaza si mai tare este faptul ca nici macar pentru vise nu mai este loc. Ia sa intrebati voi pe strada pe orice trecator doriti cand a visat ceva ultima oara? Sa vedeti ce va raspunde...
Mai visam doar cu ochii deschisi,avem atatea dorinteee ...si... doar atat !

TRAIM INTR-O LUME ...

cu cer ,cu munti ,cu pomi,
cu rasarituri si apusuri
cu verde ,albastru si sangeriu .
Cerul...
cu stele ,cu soare ,
cu senin si cu furtuna .
Muntii...
cu creste ,cu prapastii,
cu zapada si avalanse .
Pomii...
cu verde ,cu pasari ,
cu fructe ,cu omizi .
Si intre toate acestea ,
Oamenii,
cu catec ,ce veselie?
doar idei , ganduri ,
griji si suparari .
Aveti grija de voi si ... nu lasati grijile sa va atinga!

INIMA TA ,INCA E LA MINE

Ai venit intr-un moment, eram singura
Mi-ai oferit soarele cu privirea ta
Soaptele tale imi gadila sufletul
Minunea de-a te iubi isi spune cuvantul
Cand a inceput frigul... 
Tu ai fugit ,
Impiedicat ,dar ai fugit ...
Stiu ,gandul tot la mine iti este !
Nu-mi pare rau ...,
As vrea sa mai vad un suras,pe buzele tale
Un zambet larg ,in inima ce doare !
Stiu fiecare parte din tine,
Cand nelinistea te-ncearca
Imi cauti zambetele si bataile inimii
Pentru ca pe veci ti-ai daruit inima mie,
Iar eu stiu sa am grija de ea!

E TOAMNA ...sant frunza !

Oftez si plang de fiecare data ...
Vantul mi-a zis ca intr-o zi ma va rupe ,
Ma va arunca pe pamant si....
Sant o frunza rupta de vant 
Cazuta-n uitare ,
Plecarea din ram ,stiti ca ma doare ?
Mai zbor o clipa ,mai plutesc putin
Apoi poposesc pe pamant stain
Si las trupul sa doarma ,sa uite
Un pas neglijent ,ma sfarama in sute .
Sant suflet de om cazut in durere
Care a uitat sa mai spere
Se pare ca ...unde era ieri traire
Azi e pustiu ...si nu-mi e bine !
Pe alaturi trec altii ...
Mai straini par si ei
Cum strain e si sufletul ,de cum se stia
Trecatoare prin vreme ,staina si ea
De cand frunza se frange e pentru mereu.
Unui suflet sfaramat inca-i e greu...
Infinit e secretul ,locul pe unde
Unde un zabet ramas intr-un colt se ascunde
Si pana la urma razbate in sus,
In timp ce mirarea e mare nespus
Ca dupa durerea atat de adanca
Trairea din el ,e-aproape de stanca .

MAI MULT DECAT UIMIRE

E destul de socant sa constati ca oameni in care ai crezut, fata de care ai fost deschis, sa-ti zica la un moment dat sa dispari din viata lor pentru ca ai spus ce ai simtit ,pentru ca ai facut nu stiu ce, ca si cum tot ce a fost pana atunci, nu mai exista.Un pas gresit( mai grav daca el exista doar in mintea celui care acuza!!) si s-a dus totul, ca si cum n-ar fi fost nimic, ca si cum prietenia, timpul oferit, atentia, tot, nu ar mai conta. Te si intrebi daca nu cumva oamenii respectiv nu au o problema...la mansarda...
Eu una sunt destul de naiva, ar spune unii, eu spun altfel: INCA mai cred in oameni! De aceea accept multe, chiar daca unii ar susitine, vai, n-are pic de mandrie, e o proasta! Oare asa sa fie? Din fericire, sunt multi , zic eu, care apreciaza deschiderea mea fata de ei, oameni de la care, surprinzator, aflu lucruri noi,frumoase, despre mine, tocmai pentru ca le-am acordat incredere. E de bine, e de rau? ...nici nu mai conteaza !
Aveti grija la increderea acordata ...sant si oameni care fug nemotivat daca le spui lucruri ...prea multa dezbatere pe duelul mintilor ,o fi de bine ,o fi de rau?

GENEROZITATEA

Sa va feriti de generozitatea omului prost, a celui smecher si a saracului !
In primul rand, omul prost iti va da bucuros, apoi iti va cere inapoi. Pentru ca, chiar daca iti va darui din suflet, un "viermisor" ii va roade mintea si ii va spune ca, fie ti-a dat prea mult, fie nu trebuia sa-ti dea pentru ca nu meriti, fie ca dandu-ti tie el va ramane fara. Si aproape intotdeauna iti va cere inapoi sau iti va arunca vorbe de repros.
Smecherul iti da putin si iti va cere mult pe urma. Isi va etala generozitatea cu fiecare prilej, aducand-ti aminte ca ti-a facut un mare favor. Apoi iti va cere inzecit, ramanand la final in castig. Daca te prizi, se supara.
Omului sarac ii va fi intotdeauna frica de saracie, de foame, de orice neajuns si nimic din ce are nu ii este suficient. Din puncul lui de vedere, nimeni nu merita nimic gratis. In mintea sa va calcula de o suta de ori pana va darui ceva. Si daca o va face, va avea grija sa ia inapoi.
Precum vedeti, generozitatea si frica nu au nimic in comun. Tuturor le este frica. Iar justificari se gasesc cu sacul. Daca pentru un om sarac, supravietuirea este esentiala, pentru unul cu venituri de sute sau mii de euro, dupa parerea mea, frica nu-si mai are justificare.
Sa va zic un secret: ... toti am trait si experimentat lipsa inca din frageda pruncie si, daca privim in urma, vom descoperi in propria istorie oameni chibzuiti, muncitori, cu grija pentru fiecare lucru dobandit cu sudoare si cu teama pentru ziua de maine. In fapt, de la ei ne vine frica si nu putem s-o stergem cu buretele, intr-o zi sau in cateva decenii.
Pe de alta parte, generozitatea este o trasatura nobila, o calitate a spiritului, similara cu bunatatea. Generozitatea se educa - individual, colectiv, nu are importanta. Ea tine de frumusetea interioara si este rodul unei dezvoltari personale constituite pe valori si intelegerea ca lumea in care traim se bazeaza pe o alta structura, mult mai elevata si impartiala. Daruind, oamenii se imbogatesc spiritual, in primul rand prin multumirea de sine si in al doilea rand, si cel mai important, acumuland multumirea celorlalti.
Nimeni nu cere sa semanam cu Maica Theresa, pentru ca atunci putem fi acuzati usor de egoism... dar, din cand in cand, o floare, o gogoasa sau un zambet, nu cred ca saraceste pe nimeni. Generozitatea inseamna bucurie, nu obligatie. Sa fiti iubiti !

AM CREZUT...

Am crezut intr-o noua zi ..intr-un nou inceput ,in ceva ce am vrut sa cred ,orbeste !
Am inchis ochii mintii si mi-am deschis fereastra sufletului ,poate imi doream prea mult sa aflu
ce inseamna iubirea ,am ales sa iubesc cu inima,cu sufletul ,nu cu mintea ,
am tinut ochii strans  inchisi
si am refuzat sa vad ceea ce era de vazut ,voit,am facut dintr-un om un inger,
pentru ca asa am vrut sa simt ,
asa am vrut sa cred,ca ingerii exista ,ca iti pot darui ,iubire,lumina ,caldura ,
ca iti pot lua tot ce e rau ,lacrimi ,durere,
deznadejde ...tot,tot ce e rau si iti umbreste sufletul si asa a fost ,
pentru ca am vrut
sa cred intr-un vis ce a existat doar in mintea mea  si nu regret nimic,
chiar daca a fost un vis ,am simtit ca un inger m-a atins cu iubire,ca o ploaie calda  de vara
ce iti incalzeste sufletul...
Dar azi ....deschid ochii  si imi voi inchide fereastra sufletului ,
oamenii si ingerii pot privi inauntru  dar ,doar din afara ,
inauntru sunt urmele unei ploi calde  ce picura amintiri care ard....si las ploii dreptul sa ma doara....