E TOAMNA ...sant frunza !

Oftez si plang de fiecare data ...
Vantul mi-a zis ca intr-o zi ma va rupe ,
Ma va arunca pe pamant si....
Sant o frunza rupta de vant 
Cazuta-n uitare ,
Plecarea din ram ,stiti ca ma doare ?
Mai zbor o clipa ,mai plutesc putin
Apoi poposesc pe pamant stain
Si las trupul sa doarma ,sa uite
Un pas neglijent ,ma sfarama in sute .
Sant suflet de om cazut in durere
Care a uitat sa mai spere
Se pare ca ...unde era ieri traire
Azi e pustiu ...si nu-mi e bine !
Pe alaturi trec altii ...
Mai straini par si ei
Cum strain e si sufletul ,de cum se stia
Trecatoare prin vreme ,staina si ea
De cand frunza se frange e pentru mereu.
Unui suflet sfaramat inca-i e greu...
Infinit e secretul ,locul pe unde
Unde un zabet ramas intr-un colt se ascunde
Si pana la urma razbate in sus,
In timp ce mirarea e mare nespus
Ca dupa durerea atat de adanca
Trairea din el ,e-aproape de stanca .