Nu ma mai vrei in viața ta?! Saruta-ma pe frunte, saruta-mi mana, priveste-ma in ochi si zambeste-mi. Mulțumeste-mi pentru toate clipele frumoase care s-au petrecut intre noi si ai demnitatea de a ma iubi pana la capat. Asa se despart doi oameni maturi.
Nimeni nu moare si nimeni nu e pe moarte in astfel de momente. Poate in suflet. In suflet, murim si ne murim de fiecare data cand ne rupem si suntem rupti. Dar cu asta se poate trai. Doamne si cat se mai poate trai! Se intampla, insa. Se intampla ca doi oameni sa nu simta ca pot forma un cuplu. Nu putem fi mereu ceea ce asteapta altii de la noi. Noi putem fi doar noi insine. Ori suntem luati si acceptati la pachet complet, ori nu. Nu putem intra cu jumatati din noi si de masura in inima, sufletul si viata cuiva. Am trisa! In primul rand ne-am trage noua clapa. Candva, cumva, nu ne-am abtine si am iesi la vedere exact asa cum santem. Si atunci, tot s-ar intampla ruptura.
Poate suntem compatibili 99,9% unul cu altul, dar acel 1% este de fapt procentul care contează cel mai mult si peste care nu putem trece. Pentru un nenorocit de procent, veti spune? Da! Un nenorocit de procent poate conta mai mult decat ne putem inchipui si ar fi de preferat sa platim pentru el la inceputul relatiei decat dupa ce implica mult mai mute .
Insa… Nu pot accepta sa fiu aratata cu degetul sau sa fiu facuta sa ma simt vinovata de comportamente care nu ma reprezinta, care nu ma definesc. Daca, intr-adevar s-a intamplat ca eu sa ma comport in vreun fel nefiresc mie si am reactionat prost si foarte prost, nu am cum sa ma simt in totalitate vinovata de asta. Ca o floare sa creasca, ( fie ea si buruiană ) e nevoie de seminte care sa fie plantate intr-un fel sau altul si de conditii de crestere prielnice, pentru ca ea sa prinda radacini si sa se dezvolte…
Cu alte cuvinte, intr-un doi firesc nu exista un singur vinovat, niciodata! Nimeni nu devine gelos peste noapte si din nimic, nimeni nu se enerveaza fara motive, nimeni nu se inchide in el pentru ca are cine sa il asculte, nimeni nu pleaca daca e multumit de ceea ce traieste. Insa, inainte de a abandona, intr-o relatie este nevoie sa se discute, sa se incerce o linie de comunicare, sa se repare. Cel mai usor este sa lasi armele jos, sa consideri ca numai tu ai dreptate si sa pleci. Nici o relatie nu e usoara. Mai ales cea pe care ne-o dorim pentru toata viata. Dar daca le abandonam pe toate, nu este decat vina noastra. Undeva trebuie sa ne oprim si sa vedem ce este in neregula cu noi. Sa acceptam ca nu suntem buricul pamantului, ca nu suntem perfecti si ca si noi putem gresi!
Abandonand mereu, ne lasam purtati de curentii vietii in larg, unde vom deveni niste naufragiati singuri, suparati pe tot si toate. Ne vom pierde si vom pierde clipele frumoase din viata pe care le-am fi putut trai.
Iar acum, cand mi-am dat seama ca eu imi doresc sa fiu EU pe de-a intregul in viata cuiva, am inteles cat de procentual m-ai vrut tu langa tine. Nu e vina ta. Evident! E a mea, deoarece, oricat de cerebrala, verticala si puternica sunt, cand e vorba de omul iubit, devin o mare tampita! Ma dezbrac de toate, raman eu insami in sufletul gol si traiesc totul la maxim. Si sper... sper, ca macar de data asta, sa fie ce trebuie sa fie. Dar nu a fost. Pentru ca nu ma iubesti pentru tot ceea ce sunt si am fost eu. Nu poti trai cu mine nici cand imi abandonez toate defectele, darmite cu ele! Ele, in loc sa ma transforme in ceva unic in ochii tai si sa le iubesti, ma transforma într-un om care nu e in stare de nimic sanatos. Nu sunt eu asta! Dar asa ma vezi tu. Pentru ca iti este prea teama sa ma vezi exact cum sunt.
Tragand o linie, trag de fapt aer adanc pana in suflet. Ma racoresc , de intrebari fara raspuns si inutile astfel, de dureri, dezamagiri, lacrimi si tristeti. Stau o vreme cu capul in nisipul propriei plangeri de mila. Nu mult... doar atat cat va trece ,suficient cat sa pot sa-mi revin. Nu de tot... de tot, te voi iubi etern! Totusi, realizez ca ai nevoie de multa dragoste, respect si responsabilitate pentru a-i spune celui iubit: “Rămâi cu bine si fii fericit, chiar daca asta nu ma include pe mine!”. Nu poti astepta ca toti cei despre care ai crezut ca te-au iubit sa faca asta. Nu ! Nu toti vor face asta, deoarece nu pentru toti ai inseamnat ceva si nu toti te-au iubit. Pentru unii ai fost doar o etapa. O treapta de scara pe care au trebuit sa o calce in picioare, pentru a ajunge unde trebuiau sa ajunga pentru a se schimba, pentru a se transforma, pentru a avea, poate, o sansa reala de a cunoaste iubirea. Sau, poate, nici nu ii intereseaza. Nu poti astepta de la cineva destul de egoist ca sa nu isi vada greselile, egoismul, teama si care a aruncat pe umerii tai tot esecul relatiei. Sa-ti spuna, macar demn, ca nu esti ceea ce trebuie sa fii.Adica NU ,pentru el . Asa ca ...trageti aer adanc in piept pana in suflet si invatati sa inviati dupa o astfel de moarte,iar din fiecare moarte sa cresteti doar florile frumoase .Pastrati frumosul ,ca de urat si rau e in stare oricine !
Cu riscul de a fi din nou ranita, neiubita pentru tot ceea ce sunt eu si socotita tampita, voi prefera mereu sa spun ce simt si sa simt ceea ce spun! Nu ma voi inchide intr-o lume plina de teama din care nimeni sa nu ma mai poata vreodata scoate, pentru a reinvata a trai. Decat sa traiesc moarta toata viata, prefer sa traiesc murind, ranita de oameni.
