Am ajuns sa cred ca pe om il prosteste fericirea! Omul gandeste si actioneaza doar atunci cand este incercat de tristete, framantari si griji! Tristetea motiveaza omul, fericirea il plafoneaza!Puteti sa credeti ca sunt doar prostii. Cum naiba sa prosteasca fericirea?! Si cum dracu supararea sa-ti puna mintea in miscare?! Gandind putin lucrurile,o sa vedeti ca asa este. Pur si simplu m-am analizat si am realizat ca este adevarat!Cand sunt fericita, nu sunt buna de nimic. Adica, mintea mea este setata sa gandeasca numai in acea directie, la acel lucru sau la acel om. Nu mai imi arde nici de munca, nici de scris si ajung sa-mi neglijez preocuparile. Imi neglijez chiar si treburile care nu sufera amanare. De ce? Pentru ca nu sunt in stare sa gandesc si sunt prea ocupata sa simt si sa ma bucur.Nu dureaza prea mult ...aceasta stare !Cand sunt suparata, lucrurile stau altfel. Creierul meu devine brici. Parca se trezeste la viata. Incercand sa opresc durerea si framantarea, incep sa caut solutii. Incep sa gandesc si sa ma gandesc ce as putea sa fac mai mult si mai bine, astfel incat sa sfarsesc odata cu zbuciumul interior. Daca nu mai este nimic de facut, ma resemnez. Dar resemnarea nu vine de la sine, ci dupa un lung chin. Ca sa fentez agonia, ca sa o ocolesc, imi ocup mintea si viata cu altceva. Mai exact cu munca. Durerea ma inspira, din pacate!Noi, oamenii, uram tristetea. Avem impresia ca este cea mai dura pedeapsa existenta pe fata pamantului. Si totusi ea vine intotdeauna cu ceva bun. Ne invata sa gandim. Ne trezeste la realitate. Ne face sa fim alerti, sa cautam solutii, sa gasim solutii, pentru ca in final sa le aplicăm. De ce? Pentru a putea scapa, evident, de ACEL zbucium interior care ne sufoca. Si ca s-o spunem si p-aia dreapta, daca n-ar exista supararea si dezamagirea, n-am sti sa apreciem acele momente de bucurie si fericire.Nici mie nu-mi place tristetea si sigur n-o caut cu lumanarea. In schimb ma arunc cu tot avantul in ceea ce cred si-mi doresc. Daca la final ma asteapta o mare suferinta, nu fug de ea. Prefer sa lupt pentru ce-mi doresc si imi place, prefer sa traiesc, prefer sa infrunt suferinta de dupa decat sa nu simt nimic, decat sa ma feresc de tot ce e bun sau rau in viata! Prefer de o mie de ori sa sufar dupa ce ma bucur, decat sa nu ma bucur deloc si sa nu sufar deloc!Probabil ca sunt nebuna! Dar nu conteaza! Imi asum chiar si aceasta nebunie dubioasa.Seara buna ,v-am pupat si am plecat !
Toti credem ca sarbatoarea Craciunului este sarbatoarea bucuriei ,Nu ?Poate multi din voi ati mers la biserica in ziua de Craciun sa duceti o ofranda , sa daruiti un pachet celor mai nevoiasi ...si eu am facut acelasi lucru ,dar ce surpriza ...ofranda mea nu a fost bine aleasa si nici inspirata ! Ce pacat ...si ma intreb al cui a fost pacatul ?! Cu gand curat si inima buna am cumparat de la magazin candelute (acelea rosii) pe care le stiti cu totii .Am luat pachetele si am pornit spre biserica ,mai bine zis spre catedrala ,trebuia sa merg cu ofrandele in locul bine amenajat si pazit de un calugar Am vrut sa aprind candelutele ...un glas deloc duios imi spune :-nu aveti voie cu aceste candelute ...sant chinezarii facute din untura de caine si este pacat sa aduceti asa ofranda
Am facut ochii mari si am zis : POFTIM ?
-Doamna mergeti in catedrala si cumparati candelute
-Si cu aste ce fac?
-Le aprindeti acasa
-Cum acasa?Acasa aceasta ofranda nu mai este facuta din untura de caine ?
-La cimitir doamna
-Adica ?Totul este o mizerie si daca noi cumparam din biserica totul este pur ?
Am fost foarte suparata la ce mi-au auzit urechile si i-am zis calugarului
-Ce fac daca eu nu mai am bani in buzunar sa cumpar din catedrala ?
-Imi pare rau doamna !
O alta voce din multime spune ; cititi doamna anuntul ...este politica bisericii!
Am plecat cu un gust amar si cu pasii parca mergand inapoi spre catedrala ...am cumparat lumanarile care aveau pretul dublu decat cel de la magazin.
Eu am avut norocul sa daruiesc o ofranda ,dar sa nu uitam ca sant multi care nu au un banut sa-si cumpere o paine ,dapai sa cumpere o lumanare .
Cel mai mult ma durut cand mi-a zis calugarul ca ofranda mea, pe care o cumparasem cu atata bucurie ,nu este decat una din untura de caine pe care o pot falosi acasa sau la cimitir Pfuuuu...oare nu-i mai bine sa ne purtam credinta in suflet si sa lasam biserca sa se ocupe de comert ?
Nici nu stiu daca a mai fost sarbatoarea CRACIUNULUI ...de fapt cred ca a fost un mare targ al bisericii! Imi pare rau ,dar rutatea incepe de la cei care isi poarta numele de "presfintiti ,episcopi..."
Nu am spus aceastea din rautate ,am spus-o ca ma durut si nici nu stiu al cui este pacatul ?
Esti trandafirul, rasarit in iarna ,Imi esti pe lume, cel mai drag !Esti steaua ce lumineaza viata mea,Esti...de n-ai fi...
Esti in visurile mele,
In viata mea de zi cu zi.
Esti o raza de soare ,ce-mi ofera frumusetea vietii,
Esti parfumul imbietor datorat de linistea interioara
Esti energia ...de care am nevoie !
