Imi dechid buzunarul gandurilor si caut ,caut ...
Caut fericirea peste tot. O cauti si voi ,nu ?
De cand te stii, dar nu-ti amintesti sa fi gasit vreodata vreo urma... Mai gandeste-te! Paradoxal, tindem sa uitam tocmai momentele cheie. Zambetul de la final, sau privirea care ti-a luminat ziua. E imposibil sa nu fii fost fericit. Dar tu cauti, cauti pana uiti de tine, uiti de tot ce te inconjoara. Esti cufundat pana in gat in cautarea ta care nici macar nu e intemeiata. E o deriva absoluta intr-o lume mult prea plina de detalii. Daca ai privi macar o data in jur...
Caut fericirea peste tot. Mi-e teama totusi de momentul in care am sa o gasesc. Mi-e teama pentru ca nu o sa stiu ce sa fac cu ea. Asta e firea mea. E un dereglaj acolo undeva. Nu stiu sa ma port cu persoanele de sex opus. DA! Asta e, nu stiu si gata. Asa ca nu stiu nici cum sa reactionez, nici ce sa fac sa captez atentie, nici ce sa nu fac pentru a nu fi interpretat prost. Caut fericirea in oameni. Dar se pare ca nici ei nu o au. Sau, sunt prea egoisti sa o imparta. Am cautat fericirea in tine. Odata ma vindecai. Ma vindecai de ploi grele, de zile lungi si nopti nedormite, de golul care parca nu mai crestea atat de repede in mine. Acum, acum nu mai poti. Pentru ca prietenii nu sunt doar persoane care te ajuta atunci cand ai nevoie. Pentru ca si ei, la randul lor au nevoie de ajutor. Doar ca de multe ori nu il cer. De ce? Nici ei nu stiu. Dar daca ai fi fost atent la ei, ai stii atunci cand striga mut dupa ajutor. Nu-ti cer mult, si de cele mai multe ori nu-ti reproseaza. Doar se indeparteaza incet, privind mult inapoi, dar ireversibil. Caut fericire peste tot si o impart de fiecare data cand o gasesc. Dureaza mai mult asa. Si e mai placut. Doar ma indepartez. Des, foarte des. Si daca stii cum, ai sa reusesti sa ma aduci din nou aproape. Poate nu la fel de aproape, dar n-ai sa observi diferenta.
Caut fericirea peste tot. In parcuri, pe strazi,in fiecare anotimp ,in oameni, in lucruri. Cautam fericirea fara să ne oprim. O cautam in vise, in somn. Cei cativa norocosi care pretind ca au gasit-o ,o pierd aproape instantaneu. De ce? Fie ca nu au impartit-o, fie ca si-au dorit-o prea tare. Isi traiesc cele cateva grame pe care le-au gasit, iar apoi le e imposibil sa le mai recapete. Cautam fericirea acolo unde n-o s-o gasim niciodată. O lasam sa treaca pe langa noi pentru ca e prea evidenta si ne supara ochii.
Voi santeti fericiti ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu