CHEF DE SCRIS ....VISE INCURCATE

M-am trezit in zori cu vise-ncurcate printre gene si cu ganduri inecate-n soapte calde … si am ramas asa, nemiscata, minute in sir, asteptand sa se intample ceva… si-n asteptarea asta absurda m-a cuprins dorul… M-a cuprins o moleseala bizara, amestecata cu nostalgie… Mi-e dor… Nu stiu de ce sau de cine, nu stiu pana cand. O clipa am crezut ca e doar o frantura de vis… Dar nu… Mi-e dor si mie, nu doar viselor mele purtate in atatea locuri in anotimpuri pline de lumina. Mi-e dor de… dimineti cu racoare si miros de cafea…mi-e dor de graba cu care-mi arunc privirea in oglinda, dimineata, inainte sa ies din casa… mi-e dor de glasurile subtiri de copii jucandu-se in parc… mi-e dor sa-mi las privirea sa alunece dincolo de ganduri, fara ca nimeni sa stie ce se ascunde in ea... mi-e dor de ploaie siroind pe geamuri si de chipuri straine care mi s-au intiparit candva in suflet… de imbratisari calde in nopti cu luna plina… Mi-e dor de… A fost de ajuns sa rostesc in gand , rar si apasat, un nume pe care il porti mereu in mintea si sufletul meu si ma incapatanez sa nu-l rostesc niciodata cu glas tare, pentru a nu-l uita. … A trebuit sa vina toamna ca sa-mi astern din nou gandurile…gandurile mele, amintirile de asta vara… o vara incărcata, obositoare, incitanta, sentimentala, intunecata, luminoasa… dar in final cu reusite, emotii, realizari si cu sanatate…si-a venit toamna si odată cu ea ploaia… ploaia toamnei din mine… o perdea de nori asternuta peste sufletul meu… nori de dor, de tristete, de dejnadejde, de dezamagire… o ploaie de sentimente contradictorii… Dar iubesc toamna ,chiar daca ploile ii sant reci si imi aduce intotdeauna aminte cat de mult doare dorul… In curand o sa mi se astearna inca o toamna in suflet si pe tample si n-o sa tip ,n-o sa urlu ...oricum nu este nimeni sa ma auda . Nu am sa caut pustiul din toamna ,ci am sa caut frumosul amintirilor si am sa savurez mirosul frunzelor uscate si frumos colorate ...am sa privesc cum cade ici-colo cate o castana si topaie inaintea mea cu salturi mici ,facandu-ma sa-mi adun gandurile in amintiri . M-am trezit in zori cu vise-ncurcate printre gene… raman cu toamna care ma desparte de… mine…pana la toamna care vine !

EMOTIE PARFUMATA

Te-am vazut si intalnire am avut cu tine,
O bucurie pura si-o simpla vorba tu mi-ai spus,
Si simt de-atunci incoace o schimbare,
Ca inima in piept bataia si-a schimbat…

Eu simt acum miros de toamna vie,
Cand a ta vorba lina o ascult asa..soptit
Si te-am vazut ,dar totul nu-i ce pare,
Dar nu-i nici greu de povestit.

Si-atunci ti-am scris eu o scrisoare
In care mangaiere ti-am trimis
O vorba simpla, doua soapte
Si inima a stat, a amortit !

Dupa un oftat adanc,
Ai aparut spunand ...
Nu-ti pot uita parfumul,
Ma simt ...flamand... si te iubesc,
Iti jur !

DEZAMAGIRE

Viata ...am venit dezbracata

Divinitatea ...mi-a facut un croi frumos al staielor...

Le-am purtat cu placere ...ce s-a intamplat de sant iar dezbracata ?

Hmm...din straiul bunatatii ,a inceput lumea sa taga ,a rupt bucatele ,dar tot a ramas un strop in camaruta inimii ...au trecut a distruge straiul iubirii ...s-au hranit cat au putut si nu au reusit sa-l secatuiasca! Au inceput sa treaca si la cel al daruirii...aici nu au reusit sa-l sfasie ,era prea multa daruire de bunatate si iubire ...apoi au trecut si la straiul de pret, cel al intelepciunii ...au aruncat cu tot felul de mizerii ,dar am reusit sa indepartez aceste mizerii cu ajutorul franjurilor ramase si... am mers mai departe cu capul deloc plecat ,pentru ca am demnitate .Au lovit si in staiul rabdarii mele ,unde au mirosit ca nu pot sa-l port cu mine ... am reusit sa stau dezbracata in fata vieti pentru ca sufletul inca imi este imbracat cu ...iubire !!!