Horoscop zilnic

marți, 20 septembrie 2016

CHEF DE SCRIS ....VISE INCURCATE


M-am trezit in zori cu vise-ncurcate printre gene si cu ganduri inecate-n soapte calde … si am ramas asa, nemiscata, minute in sir, asteptand sa se intample ceva… si-n asteptarea asta absurda m-a cuprins dorul… M-a cuprins o moleseala bizara, amestecata cu nostalgie… Mi-e dor… Nu stiu de ce sau de cine, nu stiu pana cand. O clipa am crezut ca e doar o frantura de vis… Dar nu… Mi-e dor si mie, nu doar viselor mele purtate in atatea locuri in anotimpuri pline de lumina. Mi-e dor de… dimineti cu racoare si miros de cafea…mi-e dor de graba cu care-mi arunc privirea in oglinda, dimineata, inainte sa ies din casa… mi-e dor de glasurile subtiri de copii jucandu-se in parc… mi-e dor sa-mi las privirea sa alunece dincolo de ganduri, fara ca nimeni sa stie ce se ascunde in ea... mi-e dor de ploaie siroind pe geamuri si de chipuri straine care mi s-au intiparit candva in suflet… de imbratisari calde in nopti cu luna plina… Mi-e dor de… A fost de ajuns sa rostesc in gand , rar si apasat, un nume pe care il porti mereu in mintea si sufletul meu si ma incapatanez sa nu-l rostesc niciodata cu glas tare, pentru a nu-l uita. … A trebuit sa vina toamna ca sa-mi astern din nou gandurile…gandurile mele, amintirile de asta vara… o vara incărcata, obositoare, incitanta, sentimentala, intunecata, luminoasa… dar in final cu reusite, emotii, realizari si cu sanatate…si-a venit toamna si odată cu ea ploaia… ploaia toamnei din mine… o perdea de nori asternuta peste sufletul meu… nori de dor, de tristete, de dejnadejde, de dezamagire… o ploaie de sentimente contradictorii… Dar iubesc toamna ,chiar daca ploile ii sant reci si imi aduce intotdeauna aminte cat de mult doare dorul… In curand o sa mi se astearna inca o toamna in suflet si pe tample si n-o sa tip ,n-o sa urlu ...oricum nu este nimeni sa ma auda . Nu am sa caut pustiul din toamna ,ci am sa caut frumosul amintirilor si am sa savurez mirosul frunzelor uscate si frumos colorate ...am sa privesc cum cade ici-colo cate o castana si topaie inaintea mea cu salturi mici ,facandu-ma sa-mi adun gandurile in amintiri . M-am trezit in zori cu vise-ncurcate printre gene… raman cu toamna care ma desparte de… mine…pana la toamna care vine !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu