Viata ...am venit dezbracata
Divinitatea ...mi-a facut un croi frumos al staielor...
Le-am purtat cu placere ...ce s-a intamplat de sant iar dezbracata ?
Hmm...din straiul bunatatii ,a inceput lumea sa taga ,a rupt bucatele ,dar tot a ramas un strop in camaruta inimii ...au trecut a distruge straiul iubirii ...s-au hranit cat au putut si nu au reusit sa-l secatuiasca! Au inceput sa treaca si la cel al daruirii...aici nu au reusit sa-l sfasie ,era prea multa daruire de bunatate si iubire ...apoi au trecut si la straiul de pret, cel al intelepciunii ...au aruncat cu tot felul de mizerii ,dar am reusit sa indepartez aceste mizerii cu ajutorul franjurilor ramase si... am mers mai departe cu capul deloc plecat ,pentru ca am demnitate .Au lovit si in staiul rabdarii mele ,unde au mirosit ca nu pot sa-l port cu mine ... am reusit sa stau dezbracata in fata vieti pentru ca sufletul inca imi este imbracat cu ...iubire !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu