O FARAMA DE VIS...

Iti treceai usor degetele prin parul meu, ma privea adanc in ochii, clipele treceau grabite pe langa noi, se adunau intr-o singura clipa infinita. Iti plimbai usor cealalta mana pe obrazul meu, mii de cantece strabateau universul, iar noi, noi eram doar doi, un barbat si o femeie pe cale sa se indragosteasca nebuneste unul de celalalt. Tot ce mai zaream in afara de zambetul tau, erau cateva stele care isi aruncau parca toata stralucirea pe chipul tau. Ma asaltau o mie de ganduri, as fi fugit, dar as fi ramas in acelasi timp. Prea ireal, prea bun, prea tandru…prea aproape de un sarut care poate ne-ar trezi pe amandoi la realitate, prea aproape de a te cunoaste mai bine. Asta ma sperie la tine..mi-e teama sa ma apropii mai mult, mi-e teama ca in apropierea dintre buzele tale si buzele mele s-ar putea stinge toate sentimentele, toata magia. Mi-e teama ca visul este doar vis. Mi-e teama sa te cunosc mai bine, pentru ca in momentul acesta am atata nevoie de tine, de sinceritatea si duiosia ta, incat sa descopar ca nici tu nu esti ceea ce pari a fi, ar putea distruge visele mele in totalitate…

POVESTI NETERMINATE

Sunt fel de fel de povesti de dragoste.
Sunt povesti de dragoste neterminate, sentimente puse in repaus, lacrimi ascunse in suflet.Nu stiu daca exista explicatii, pur si simplu se intampla. O poveste mereu neincheiata, o urma lasata mereu, cand plecam, tu pe drumul tau, eu pe al meu. Mereu plecam, mereu ne revedeam. Ceva ma readucea langa tine, cu gandul, cu sufletul. Erau adieri de vant care imi mangaiau chipul ce semanau cu atingerea ta, erau stele care straluceau precum ochii tai, erau cantece si versuri care ma aduceau la prima pagina a povestii noastre. Sa scap de amintirea ta, sa pun punct si sa nu mai simt nimic…tot ce trebuia facut, nu era niciodata facut ! Mi se inmuiau degetele, imi tremura inima, nu reuseam niciodata sa pun punct. Ramane mereu cate o propozitie neterminata. Tu si eu...Niciodata impreuna, dar mereu atrasi unul de celalalt. Mereu pasionali unul in preajma celuilalt, mereu irezistibili unul pentru celalalt. Si daca nu, povestile acestea pline de suspans, de nesiguranta, de pasiune si de emotii puternice nu sunt magice, atunci de ce visam cu ochii deschisi la cei care nu sunt mereu langa noi, sa ne stranga in brate? De ce ne place sa ne ocupam mintile cu cei pe care nu ii putem avea mereu? De ce atunci cand crezi ca l-ai uitat, revine in viata ta, si iti trezeste toate emotiile pe care le credeai adormite pentru totdeauna? De ce revin sentimente, chiar si dupa ani de zile? Pentru ca sunt povesti neterminate inca, pentru ca sunt inca sentimente vii, acolo, ascunse undeva in inima ta. Pentru ca unele emotii si clipe cu adevarat frumoase, nu vor disparea niciodata, indiferent daca te-a ranit el sau l-ai ranit tu, indiferent daca te-a respins el, sau l-ai respins tu. Pentru ca nu toti oamenii se despart doar pentru ca nu se mai iubesc sau nu se mai doresc.Intrebari si povesti de dragoste neincheiate .Si totusi sentimentele revin ,freamata precum frunzele toamnei !

VALSEZ... PRIN GANDURI TOMNATICE

 
Un suflet flamand de dragoste, un ceai ferbinte, cativa stropi de ploaie ce se zdrobesc de geamul aburit al ferestrei mele, un gand, un zambet si o amintire. Amintirea inceputului povestii noastre de dragoste, o dragoste nascuta din covorul multicolor al frunzelor abia cazute din copaci. Culorile minunate ale toamnei imi aduc mereu zambetul pe buze, un zambet de dor, plin de dragoste si amintiri frumoase. Toamna retraiesc primul sarut si prima atingere, nebunia inceputului, emotia de dragoste tarzie de toamna. Cate amintiri frumoase cate nopti nedormite, cate vise si cate sarutari?! Poate doar frunzele au numarat ! Pentru mine totul a fost la infinit. Obisnuiam sa iti strang mana intr-a mea, sa inchid ochii, sa capturez emotia pentru totdeauna, sa nu cumva sa se piarda, sa se risipeasca dragostea. Fiori inca se lovesc zgomotos de peretii interiori ai cescutei cu ceai. Imi place toamna pentru ca nu este un alt moment al anului mai frumos in care sa ma ascund de vant si ploaie in bratele tale. Ma simt ocrotita, in siguranta, ma las dusa de val si iti zambesc timid, la fel ca prima data. Tu, eu sub cerul plin de stele, frunze ce fosnesc sub pasii nostri, o adiere rece a vantului ce ma face sa ma pierd tot mai mult in imbratisarea ta, in sufletul tau ce fredoneaza cantece frumoase de dragoste. Toamna, anotimpul care ne aduce mai aproape, anotimpul care ne aduce linistea, magia, dragostea … Ce dor mi-a fost de tine toamna! Imi amintesti mereu cat de frumoase sunt inceputurile si dragostea. Imi amintesti mereu ca atunci cand nu mai speri, ca desi totul in jur se destrama, frumusetea , dragostea este chiar acolo, sub ochii tai.

NOSTALGICA

Azi sant nostalgica ,
Poate ca e bine ,poate ca e rau ,dar nostalgia este dovada ca sufletul e inca viu, ca inca freamata precum frunzele copacilor ingalbenite de vreme .Inca nu a abandonat cautarea cea fara de sfarsit. Iar cautarea este de fiecare data altfel, asa cum si nostalgia este de fiecare data altfel.Asa cum si eu sant,de fiecare data altfel si ma intrb :oare cum se vor misca norii atunci cand sufletul ii atinge?
E doar o stare dulce amaruie, o amorteala a prezentului, o evocare a timpului petrecut, altfel spus, viata este ...in capitole!