TI-AM AUZIT PASII DRAGOSTE ...

La inceput , tiptil se refugiau in inima...
Pana ce inima s-a umplut de dorinta
Si s-a revarsat in cascada senzatiilor,
Scantei de emotii ce curg prin vene,
Nebunia simturilor...
Mi-ai propus un joc, dragoste..
Dus cu imaginatia dincolo de limite,
Disipire totala in fiinta ta...
Si m-am jucat cu gandul...pana cand gandul a luat forma chipului tau,
Si m-am jucat cu vocea pana cand auzul a devenit un cant...
Mi-ai zis sa ne legam la ochi si la maini,
Sa ne cautam prin simturi,
Sa ne cunoastem cu buzele,
Sa ne cercetam cu darurile naturii,
Dulce simetrie daltuita de cer,
Sa ne patrundem unul pe celalalt pana cand devenim o traire,
Cunoaste-ma cu puterea data de univers,
Acolo unde imaginatia face legamant cu freamatul trupurilor,
Acolo unde senzatia e vie,
Vie ca adancul necuprins al fiintei...
Vino, la intrarea in lumea dragostei...
Las marturie marama pasiunii,
Mainile-nlantuite,
Ochii acoperiti de patima,
Dar luminos deschisi catre vuietul launtric al vietii...
Sunt indicatori catre camera desfatarii,
Patrundere reala in fiinta celuilalt,
Prelucrarea ei sub focul creatiei,
Pana devienim o singura fiinta,
Pana cand sufletele se ating,
Si buzele saruta dragostea.

POVESTEA

E prea devreme sau prea tarziu uneori, sa simti cum se naste povestea. Creste usor, ca o paine dospita frumos, calda ca o lacrima proaspata, ca o piersica rumena pe creanga unui pom.
Dar povestea incepe usor , nici nu iti dai seama. Azi un zambet, maine un cuvant, generoasa ca o ploaie de vara si vie cum e argintul nelinistit.
Povestea incepe oriunde… intr-o gara, intr-o privire, pe o alee sau in bazar, poti fi tu, poate fi altul, poate fi ...un ratacit. Poate fi un fluture colorat sau o libelula ce saruta efemer oglinda lacului.
Si povestea a inceput. Se deruleaza usor, ca un caier pufos, blanda ca o boare de vant ... si... te-a prins in mrejele ei, nu poti sa nu o traiesti, chiar daca nu esti decat un simplu ratacitor. Te cuprinde, te absoarbe, ca o maree albastra cu iz de ocean ,nu te zbate, in valurile povestii poti sa plutesti sau sa te ineci... e doar o popasul catre mai tarziu.
Nu astepta sfarsitul. Povestea mea nu are final.
Zile bune ...si faceti ca in sufletul vostru sa se scrie cele mai frumoase povesti !

DOAR UN PIC ...

Sant un pic trista si nu stiu de ce ,dar cred ca am nevoie de cineva care sa fie mai aproape de sufletul meu ...
Oare sant cazuta in butoiul melancoliei ? ...nu cred !
Sant momente cand imi doresc lucruri afective si nu le primesc,nu am de la cine!
Sant om ,cu trairi ... cu dorite ... si.. ne-mplinite!
Imi spui ca simti la fel ,dar mergi inainte ...cu bune cu rele ...
Eu,nu ma mint niciodata ,sant atat de sincera cu sufletul meu si il mai cert uneori ,ca nu este capabil sa-si gaseasca linistea !
Iertare ,suflete ...penita gandurilor scrie !
Ai prieteni care te simpatizeaza ,care-ti sant aproape,dar care nu-ti pot inlocui durerea si nici dorinta ,cu altceva frumos ,pentru ca si EI le au pe-ale lor .Asa ca ...cel mai bun prieten ,nu este nimeni decat EU .Ma inteleg perfect si stiu ce-mi doresc,doar ca-mi lipsesc cateva elemente dupa care alerg si alerg in van
Putini sant oamenii cu suflet ,care sa te inteleaga si sa-ti fie alaturi ...fatarnicia este la cea mai mare putere !!!
Imi spui ca am dreptate si ca vezi aceste lucruri de ceva vreme...
Doamne ...poti sa zici ca ai prieteni?...niciodataaaaa!
Sant cunostinte oarbe si trecatoare...prieteni doar atunci cand simti si te completezi frumos ,in rest frectie la picior de lemn !
Imi spui ,ca vrei sa fi singur ...in intuneric ,De ce in intuneric !?..
Inchide tot si vezi cum este , vezi daca rezisti?
Vei sta de vb cu sufletul tau si vei primii raspunsuri
Sti de ce iti trimite sufletu starea asta ?
Pentru ca simte lipsa de ...apreciere ,intelegere ,afectivitate intr-un cuvant IUBIRE ...IUBIREA CEA ADEVARATA SI REALA !!!!!!!
Este satul de dezamagire si minciuna ...doar mimeaza iubirea...si tu, chiar si tu te faci ca nu intelegi .
Cei care nu au puterea de a recunoaste ,sant oameni slabi ...vad totul prin ceata si accepta viata opaca ...crezand ca-i mai usor sa mergi bajbaind
Suflete ...te rog iarta-ma ,dar te iubesc ,chiar daca esti nefericit !
Sper ca in alta zi ,seara ,noapte ...penita va scrie ceva mai frumos si mai plin de bucurie ...Depinde te tine ...suflete !

DIMINEATA MATINALA

Dimineata a fost demult ,n-am avut nevoie de cafea si tigari ca sa ma trezesc…soarele era prezent la datorie  si ochii mi-au fost oribiti de o raza mai putin cuminte care m-a trezit dintr-un vis minunat , plin de soare , lucruri vechi, o intalnire superba cu prietenele mele minunate la un ceai, in cesti de portelan cu flori delicate, intr-o casa veche la o masa rotunda  si luminata mirific de geamuri mari care lasau razele puternice si calde de soare sa patrunda in incaperea plina de fum.Cineva imi atngea umarul ,parca sa ma trezesc...nimeni altul decat catelusul meu ,care vroia sa-l scot afara ...si m-am trezit !

Ei bine…visul a fost minunat! Mi-as fi dorit sa nu ma trezesc din lumea viselor care poate fi asa minunata uneori. Dar cum eu sunt o visatoare , nu e nevoie sa dorm ca sa visez, visez cu ochii deschisi, de dimineata pana seara si visez frumos !

Incep dimineata in lumea realitatii...cu cafeluta si tigari 

Sunt o boema intr-o lume plina de oameni cinici, adesea ma simt ca o caprioara intr-o padure intunecata plina de sacali… , poate perioada pe care o traiesc ma face sa ma ascund in spatele leptopului  si a fumului gros de tigara…incerc sa cred in viata de apoi, si iar visez ca in alta viata voi fi inconjurata de  oameni  buni ,frumosi si iubitori !

DE NOAPTE BUNA ...

Mi-am intins visele sub picioarele tale
Calca usor, caci pasesti peste visele mele...

Noapte cu vise frumoase !!!!

DINCOLO DE CUVINTE ...SANTEM OAMENI

Dincolo de cuvinte cade ploaia gandurilor mute. Cate un fulger de amintire arunca un tunet de regret peste o umbra de trecut. Un vant turbat al schimbarii se agata de tot in calea lui, dar nu reuseste sa ia cu el nimic. Si totul tremura si e un frig infiorator de despartire si moarte. Intre pustiu si aglomeratie se invart lupii singuratici ai nebuniei, care musca furibunzi pe oricine le iese in cale. In zadar regreta apoi amarnic faptele lor josnice si necugetate, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte bune nu pot repara unul gresit. Dincolo de cuvinte cade ploaia sentimentelor grele.
Dincolo de vise se asterne realitatea cruda. Cate un ciob de iluzie zgarie o urma de zambet intr-o coaja de stea cazatoare. O mocirla lipicioasa a trezirii se lipeste de tot ce o atinge, dar nu reuseste sa aminteasca niciodata adevarul. Si totul zace si e o caldura sufocanta de deceptie si exagerare. Intre uscat si apa se tarasc crocodilii infometati ai lacomiei, care inghit cu nesat tot ce intalnesc. In zadar regreta apoi naivitatea lor nesabuita, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte frumoase nu pot repara unul care dezvaluie iluzia. Dincolo de cuvinte cade ploaia lacrimilor amare.
Dincolo de zambete plutesc norii tristetii ascunse. Cate un rapitor regret vaneaza o picatura de bucurie dintr-o raza de fericire. Un cocor al noutatii agita disperat aripile in aer, dar nu reuseste sa atraga atentia nimanui. Si totul pluteste si e un iz insuportabil de statornicie si esec. Intre nori si cer senin zboara vulturii voraci ai naivitatii, care se infrupta cu disperare din oricare sarlatanie le pica in gheare. In zadar regreta apoi orbirea lor irationala, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte de incurajare nu pot repara unul care a adus esecul. Dincolo de cuvinte cade ploaia lectiilor dure.
Dincolo de oameni se intinde infinitul sufletelor lor. Cate o frantura de privire arunca o umbra de indoiala peste o coperta de impresie. O pereche de ochi  studiaza atent tot ce intalnesc, dar nu reusesc sa desluseasca mare lucru. Si totul e incetosat si e o bezna orbitoare de discriminare si vanitate. Intre ochi si suflet se alearga duhul ratiunii si flacara simtirii, care distrug cu neglijenta tot ce intalnesc. In zadar regreta apoi rigiditatea sau prostia lor exagerata, caci e prea tarziu si o mie de cuvinte dulci nu pot repara unul amar. Dincolo de cuvinte suntem cu totii oameni...

CALATORIA ...IN NECUNOSCUT

Viata e o calatorie in necunoscut. Te nasti mic si nestiutor si tot ce poti face este sa pasesti in lumina. Pe masura ce parcurgi aceasta calatorie, ai impresia ca incepi sa inveti lucruri. Aceasta impresie persista pana in clipa in care totul in jurul tau se prabuseste ca un castel din carti de joc in adierea rece a vantului . Si atunci incerci sa uiti totul si sa o iei de la capat. Dar se intampla ca totul sa nu iti permita sa il uiti si orice din jurul tau sa iti trezeasca amintiri. Confuzia e logica si fireasca, insa de multe ori ea trezeste si alti demoni, precum intrebarile, suspiciunile, constiinta...
Viata are si parti rele, dar si parti bune. Intr-o parte sunt problemele, pierderile, regretele, iar in cealalta sunt bucuriile, regasirile, prietenia, iubirea... Insa in toate exista un echilibru nescris care se strica la cea mai mica greseala. Un pas gresit si esti considerat un om cu defecte inacceptabile. Un cuvant gresit si provoci sila celor care te iubeau candva. Un vis gresit si ajungi sa fii detestat. Un pas gresit si cazi de pe culme pana pe fundul abisului. Un cuvant gresit si esti invinovatit pentru tot restul vietii. O viata gresita si esti condamnat si blestemat pentru eternitate... Toate perturba insesizabil echilibrul intr-un mod iremediabil.
Viata printre oameni e ca un drum catre umanitate. Dureaza mult, este anevoios si nu de putine ori iti vine sa te intorci chiar atunci cand mai ai cativa pasi si ai ajuns. Iar cand ajungi... descoperi o noua dezamagire, ca de fiecare data. Umanitatea are laturi intunecate si fundatii subrede. Acoperisul e gaurit, dar la fel si podeaua.
Avanta-te in necunoscut si vei descoperi de ce te temi. Incearca sa cunosti si vei afla cat de putine stii. Incearca sa uiti si vei observa cat de multe amintiri te bantuie. Cauta-ti prieteni si vei invata cat de putin valorezi. Infrunta-ti inamicii si vei vedea cum se pierd prietenii. Lupta-te cu obstacolele si vei gusta amara deceptie. Mergi pana la capat si vei constata ca nu e deloc asa cum ti-ai imaginat. Doreste-ti din tot sufletul si vei sti ca nu iti trebuia. Traieste la maximum si vei gasi ceva in plus chiar in ultima clipa sau priveste moartea in ochi si vei vedea daca ai trait. In fond, totul e o simpla calatorie...

SOAPTE...IN NOAPTE !

E noapte si stelele si-au dat din nou intalnire cu Luna. Si noi ne intalniseram undeva prin oras, dar printre atatea stele si privirea ta, nu mi-am dat seama cand am ajuns dincolo de ele... ti-am sarit in brate si am avut impresia ca ne-am ridicat pana la stele, dar apoi m-am trezit intinsa pe pat, iar tu stateai deasupra mea, ascultandu-mi bataile inimii. Ai adormit pe jumatate dezgolit, lasandu-ti bratele sa ma imbratiseze ca un voal de matase. Iar parfumul tau ma imbata si ma face sa uit de orice zi, oricat ar fi fost de grea.
In mintea mea, nu dormi. Esti acolo, printre stele, ganduri, cuvinte si amintiri. Nu am cum sa iti multumesc pentru toate momentele petrecute impreuna, asa ca ma rezum la cele doua cuvinte... dar nu rostite, caci isi pierd sensul. Zambesti mereu si nimic nu este mai frumos decat sa stiu ca sunt vinovata. Si ce pedeapsa ma asteapta! Iar daca nu putem atinge stelele care ne leaga sau nu putem visa Luna care ne mangaie cu razele ei reci, nu e nimic. Eu te cunosc, tu ma cunosti si impreuna avem totul si nimic, fiind la fel de fericiti.
Ai aparut in viata mea ca Luna pe cerul dupa-amiezii... si abia la lasarea intunericului ti-am putut vedea stralucirea plina de serenitate si mister. Dar nu a fost prea tarziu, m-ai asteptat asa cum astepti Luceafarul in serile senine de vara si te-ai strecurat imediat in visele si gandurile mele. Fiecare clipa petrecuta impreuna a mai aprins cate o stea si inca o stea pana cand nici noi, nici Luna, nu am mai simtit singuratatea... Recunosc ca si eu te asteptasem de ceva timp si nu credeam ca vei mai aparea, poate de aceea mi-a fost greu sa te observ. Dar nu voi uita niciodata privirea ta sclipitoare si zambetul tau senin. Vreau sa imi urezi in fiecare seara ...noapte buna!
Parfum de crini inunda camera prin fereastra larg deschisa. Sub efectul lui perdeaua se unduieste in adierea vantului. E un dans tainic pe care nu il poti intelege daca nu cunosti magia lui... dar eu am mult mai mult de atat. Dintre toate locurile in care as putea fi, dintre toate lucrurile pe care le-as putea avea, nu imi doresc nimic. Sunt langa tine si nu am nevoie de nimic altceva. Iar in parfumul crinilor e o poezie care iti va incanta inima si o va face sa tresalte, dar numai daca ii stii secretul, enigma ascunsa in versurile sofisticate. Eu stiu astea pentru ca am invatat sa cant pe ritmul batailor de inima, sa rad in acordurile adierilor de vant si sa dansez in razele blande reflectate de Luna. Am invatat de la tine si vreau sa dansam mereu impreuna.