Cate ploi au venit si s-au uscat, cat soare a rasarit si a apus. M-am schimbat eu, te-ai schimbat tu, noi ne-am schimbat... sau timpul pe noi…sau poate noi, am imbracat vremurile in alte haine, noi sau vechi…noi toti.
Am schimbat locuri si oameni, am schimbat sentimente si vise, asteptari si impliniri pe care candva le desconsideram.
Si totusi, suntem si azi. Altfel decat atunci. Un pic mai intelepti ca ieri, cumva mai impliniti, cumva mai goi, mai cu speranta pentru maine, mai visatori, dar altcumva. Cel mai adesea doar in bezna.
Ce ieri credeam ca e firesc,
De azi n-o sa mai fac nicicand.
Ce astazi inca imi doresc,
Maine...poate-o sa uit zambind.
Am lasat in urma fapte, am luat pe vesnicie, din ele toate, invataturi, regrete, impliniri, amintiri. Le-am pus cap la cap si a iesit ...o viata. Da, una facuta din mii de bucatele, fiecare in felul ei, dar oricum plina. Fiecare particica atat de incarcata, covarsitor de plina, colorata prea posac sau prea taios. Atat de multe, atat de diferite, fiecare particica impartita cu cineva, sau cu nimeni. Viata mea,viata ta...da,viata noastra !
Hmmm...si mai exista oameni care habar n-au de viata lor ,dar sant intresati de viata altora,daca nu reusesc sa-si construiasca viata dupa bunul lor plac, incearca s-o distruga pe-a altora .
De ce sat oamenii asa ?...din frustrari ,din nesimtiri ,din prostie,din lipsa de educatie ...ca nu pot sa cred ca asa au fost creeati.Cred ca de aici si vorbele celebre "cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia "
Oamenii pot spune orice despre tine. Te pot alunga, te pot ranii,te pot uita.Te jignesc, te folosesc, te provoaca sau te umilesc.Astia sant oamenii,ca bine zice intr-o epigrama Ionel Stroit...
"Nu tot prostu-i prost de-l doare,
Altu-i prost din întâmplare
Şi prostia-i şi mai mare.
Prostul n-o simte, se pare!"
Nu le doresc decat sa traiasca in prostia care ii reprezinta,traind asa ca niste sobolani de care ti se face sila !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu