Iti mai aduci aminte IUBITE...cand primii fulgi de nea ne-au atins obrajii, iar noi ne-am stins arsita buzelor intr-un sarut?
Alergam pe poteci, prin vise de dragoste iarna.Iti doreai sa fi cu mine in fiecare seara, alergand de nebuni prin zapada.
Au inghetat visele IUBITE,au fost iernile geroase cu noi si au ingenunchiat dorinta, ramanand doar distanta intre noi.
Ti-ai facut odihna la ceasuri de zi, dar si deveghe stand seara de seara, furisandu-te in amintirea iubirii de vara.
A mai fost si toamna IUBITE...ne respiram unul pe altul in dorinta viselor noastre tomnatice.Imi sopteai prin fosnetul frunzelor uscate ca-ti sant rasarit si apus.
Ce de anotimpuri am trait amandoi, acum stam intr-un colt asteptand vremuri noi!
Iarna mi-e cel mai greu IUBITE... nu indraznesc sa-mi trimit dorinta spre tine, asa ca...te ademenesc in vis. Iti las usa deschisa si te astept...sa-mi daruiesti o zi, una intreaga cum n-am mai trait.
Indrazneste IUBITE ... si-adu-mi roua pe tava sa-mi umezesc buzele de dor.Da-mi o raza de soare, am s-o strecor sub piele prin locul unde timpul a sapat nestingherit, sa-mi topeasca iarna ce a nins in mine, sa-mi fie o clipa primavara in iarna asta!
E greu? Greu este si pentru mine...adorm tarziu, iar cand zorii mesteca ultima felie de noapte, ma trezesc cu numele tau pe buzele mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu