IUBITE ...mi-aduc aminte de noaptea in care noi doi ..ne-am ascuns in patul dragostei ,inveliti cu cearsaful iubirii...respiratiile noastre erau sacadate ,soptindu-ne ca ne vom iubi mereu .
Mangaierea soaptelor calde ma faceau sa cred ca nici o femeie din lume nu poate fi mai iubita decat mine .
Ti-aduci aminte IUBITE ,cand zorii dimineti ne trezeau in freamatul de frunze uscate cu iz de toamna si ne planuiam frumoasele zile care urmau ...ne serveam iubirea si-n ceasul din zori ...zburam pe culmi ,era frumos !!!!...ne regaseam pe inserate IUBITE,spunandu-ne ce am facut in cursul zilei ...exista si lacrima iubite ,dar mi-o stergeai cu batista sufletului ,erai pezent ,stiai s-o faci!
Sa nu uitam IUBITE ,ca suntem efemeri si noi ,chiar daca-n lumea asta putem umbla si goi ...doar sufletul ne este plin de lumina , aparat de toamna si rugina ...
Cat de minunat !!
RăspundețiȘtergere