Cu o rasuflare ca argintul greu
Ca o nefiinta veche ce nu moare
Chiar de amintirea frunzelor ma doare.
A venit racoarea in sufletul meu
Alba si inalta ca un Dumnezeu
Ce imi stie dorul vesnic dar asteapta
Inima sa urce azi inca o treapta.
A suierat vantul prin sufletul meu
Sa-mi inalte visul pe aripi de zmeu
Sa-mi lase cuvantul liber sa aleaga
Umbra sau lumina vietii ce dezleaga.
A coborat toamna in sufletul meu
Lin ca o iubire ce va sti mereu
Sa-mi ridice valul, muntii sa-i coboare
Inima sa-mi umple cu rotiri de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu