Ajunge atata NEGRU...

Dezbrac-ma de culorile triste si reci. Dezbraca-ma incet. Imi va fi teama sa stau goala in faţa ta; asa ca ia pe rand, culoare cu culoare si nu te grabi, avem tot timpul din lume. Nu stii cu care sa incepi? Incepe cu cea care predomina: negru. Nu-mi place cum arat imbracata asa, am pielea mult prea alba pentru culoarea asta…. Vei avea nevoie de rabdare pentru ca e mai mult negru decat crezi… Oamenii m-au imbracat asa ori de cate ori au avut ocazia, iar eu… eu am fost mult prea slaba ca sa ma impotrivesc. Dupa ce ai terminat cu negrul, treci la gri. Aici nu a fost vina lor ci a mea. Eu am fost cea care a ales sa se imbrace asa. Dar acum s-a terminat, o sa renunt la gri, e mult prea melancolic si nu vreau sa mai fiu trista. Urmeaza maro. Asa m-au imbracat  toamnele  pustii ale anilor. Am ajuns la albastrul si violetul in care m-au imbracat  toate refuzurile  si toate  usile care mi-au fost inchise. Acum am cheia si taria sa le deschid, nu mai am nevoie de culorile astea. Am ajuns la ultima: verde – pentru fiecare intrebare la care nu am gasit raspuns. Azi am raspunsurile de care am nevoie ,asa ca dezbraca-ma si de culoarea asta. Incet. Cu grija. Si acum tacere. Eu. Tu. Complet goala. Imbraca-ma. Imbraca-ma si picteaza-ma in culori calde care miros a fericire si… a tine. Incepe cu alb. Da, mult alb, imi place, e luminos si imi amintesc de cerul instelat..  Acum picteaza-ma in rasarit, galben, roz, portocaliu, le vreau pe toate, nu conteaza ordinea, nuanţa, cantitatea. Arunca-le pe toate asupra mea in cel mai ordonat haos de culori, sentimente si amintiri. Si acum ultima si cea mai importanta. Imbraca-ma in culoarea dragostei – rosu. Picteaza-l incet. Nu te grabi. Savureaza fiecare atingere a pensulei inimii tale asupra pielii mele de rasarit si... vara. Deseneaza. Orice iţi trece prin cap. Pe umar un soare ale carui raze se intind pe spatele si pieptul meu. In palma o inima. Pe picioare valurile marii. Cand ai terminat semneaza-te pe mana mea.
De-acum iti aparţin !