.gif)
Si lacrima aceea... din coltul ochiului meu... si frunza cazuta in semn de resemnare... imi deschid aripile... imi iau elan si ma inalt spre cer, intr-un dans al iubirii... mirarea ma cuprinde... pot sa zbor... Iubire, mi-ai dat aripi! Aripi de inger... sa zbor cu ele spre nemarginire...
Mi-e dor si uneori doare! ...dar e o durere suava ...as vrea sa pot striga pentru a ma auzi in cel mai adanc vis dar nu-ndraznesc sa te trezesc.....
Ce ciudata e viata , e ciudat modul cum iti rezerva surprizele ...ciudat cum spulbera orice continuitate de trecut ... e pur si simplu incredibil ceea ce se intampla in jurul nostru ... m-am tot gandit la coincidentele acestea perpetue... si nu inteleg nimic...incercam sa nu facem persoana de langa noi sa sufere , mai bine acea suferinta sa ne afecteze pe noi ...ne doare sa stim ca persoana pe care o iubim sufera ... ne doare sa stim ca persoana pe care o iubim nu se simte bine , ne omoara gandul ca persoana la care am visat atata timp nu poate fii a noastra...ne doare ca dupa atata timp de suferinta si destin nedrept lucrurile nu se indreapta ... ne doare sa stim ca ceea ce visam nu se gaseste pe lumea asta ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu